Orașul Darabani este situat în nordul județului Botoșani, fiind cel mai nordic oraș din România. Este situat într-o zonă deluroasă, cu interfluvii colinare, deluroase sub formă de mici platouri joase, între 125 metri (șesul râului Prut) și 264 metri (dealul Buleandra). Orașul se află la o distanță de aproximativ 59 de kilometri de municipiul Botoșani, reședința județului, și la aproximativ 35 de kilometri de orașul Dorohoi.

Darabaniul este un oraș cu o istorie bogată, fiind atestat documentar pentru prima dată în anul 1546, sub numele de Căbiceni. În anul 1725, localitatea este menționată pe o hartă sub numele de Darabani, iar în anul 1774 este consemnată în Catagrafia Moldovei cu 90 de familii.

În anul 1834, hatmanul și marele logofăt Theodor Balș își inaugurează conacul cu douăzeci și patru de încăperi, edificiu dominat de stilul arhitectonic grecesc. La cererea sa, în anul 1837 este emis actul de întemeiere a târgului Darabani, care poartă pecetea domnitorului Mihail Sturdza.

Între anii 1834 și 1840, Theodor Balș construiește biserica Sfântul Nicolae, ctitorie a sa. În anul 1841 se înființează la Darabani prima școală sătească de stat din Moldova și se folosește prima ștampilă cu inscripția “Târgul Darabani”. Recensământul din 1845 consemnează la Darabani 1120 de locuitori.

În urma unei înțelegeri între proprietarul moșiei și locuitorii evrei ai târgului, prin care populația minoritară a fost favorizată economic, începe un puternic exod către târgul Darabani dinspre ținuturile basarabene. În acest fel, populația evreiască crește numeric exploziv până prin anii 1870, contribuind decisiv la dezvoltarea comerțului și economiei locale.

În anul 1865 se dau în folosință publică primul post telegrafic și prima șosea pietruită. Spitalul târgului se inaugurează în 1895, prima farmacie în 1901, judecătoria în 1912, iar Ateneul cultural și biblioteca publică în 1924. Din 1872 stăpâna moșiei este Smaranda, fiica întemeietorului Th. Balș, care o administrează împreună cu soțul său grec George Cimara până în 1885.

În anul 1957 debutează învățământul liceal din Darabani, iar în 1968, în urma reformei teritoriale, localitatea devine oficial oraș.

Orașul Darabani are o populație de 9.893 de locuitori (2011), dintre care 89,35% sunt români, 0,23% alte etnii și 10,41% necunoscută. Suprafața orașului este de 3,2 km², fiind alcătuit din localitatea componentă Darabani (reședința) și din satele Bajura, Eșanca și Lișmănița.

Economia orașului se bazează în principal pe agricultură, dar există și câteva facilități de producție, precum centre de prelucrare a cărnii și a laptelui, și o fabrică de încălțăminte. Comerțul este, de asemenea, o activitate importantă în oraș, atât cel de nivel local, cât și cel transfrontalier.

Artera principală de circulație în Darabani este drumul național 29A, care străbate orașul dinspre Dorohoi spre Rădăuți-Prut. Numai 5% din lungimea totală a drumurilor din interiorul localității este asfaltată.

Obiectivele turistice din oraș includ Biserica „Sfântul Nicolae”, Conacul Theodor Balș, Muzeul Nordului, Muzeul Acad. Leon Dănăilă, Cimitirele evreiești, Poiana celor Patru Stejari, Lunca Prutului.

În imediata apropiere a orașului se află Casa Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, Mănăstirea Sfânta Treime de la Eșanca, Casa Memorială Ion Pillat de la Miorcani, Expoziția Memorială Dimitrie Brândză de la Viișoara, Casa Memorială George Enescu de la Liveni.

Orașul Darabani este un oraș cu un bogat patrimoniu istoric și cultural, cu un potențial turistic ridicat. Orașul se află într-o zonă frumoasă, cu un relief deluros și o vegetație bogată, fiind o destinație ideală pentru cei care doresc să se bucure de liniște și natură.